Furtuna de vară

Am căzut pe gânduri și m--nălțat amintirea ta.

Am surâs și m-a-ngrozit cavoul ce ni l-a săpat uitarea.
Am și m-a amuțit ecoul tău.
Am închis ochii și m-a luminat umbra unui vis.
Am pornit spre tine și m-a oprit necunoscutul.
Am căutat o cale și m-au găsit zorii în labirinturi de iluzii.
Am adunat orice speranță și m-a risipit neantul.
Am alinat cu greu dorul și m-a rănit nepăsarea ta.
Am răsuflat și m-a inspirat anostul.
Am scrijelit în nisipul gri numele tău și m-a împurpurat mănia în obraji.
Am pornit vântul să te risipească și m-a înseninat ce n-a rămas.

YinYang

De ce taci?
Nu auzi cum muțenia mea îți cere să vorbești?!
De ce eziți?
Nu simți că trupul meu inert se cutremură?!
De ce mă cauți?
Nu găsești ca m-am pierdut în noi?...
De ce mă uiți?
Nu mai am loc în buzunarul tău cu vise?....
De ce alergi?
Nu te împiedică nici ochi, nici buze și nici mâini?!
De ce mai stai?
Nu te-am chemat să plecăm amândoi?...
De ce nu dormi?
Nu ți-e de-ajuns că m-ai trezit într:un coșmar?!....

Noapte

O bătaie ușoară în pleoapa mea închisă -
e soarele ce-mi cere să-i răspund...
Să fi văzut lumina rrațiunii aprinsă?...
Să tac, poate-i mai bine să mă ascund!...

Insistă. Răsare mai mare, mai înflăcărat.
Rămâne. Aude bătăile inimii, deși sugrumată.
Răsuflă. Își drege glasul să taie eterul.
Oftează. Eu - tot în tăcere, tot nemișcată.

S-a făcut târziu de când așteaptă;
nu-i nimeni să-i țină locul la post.
În grabă mi-a pus un zâmbet pe buze
să-mi lase de veste cine a fost.

Mă uit pe sub gene să văd - a plecat?
Și sar la fereastră să trag draperia...
Mă întorc înspre mine și inspir;
îmi țintuiesc ochii în tavan și trezesc Reveria...